Consultarea publică de 48 de ore

Există o glumă veche printre avocații care lucrează cu administrația: consultarea publică este perioada în care autoritatea așteaptă să treacă termenul. În cazul Regulamentului pentru terase, gluma a fost luată foarte în serios.

Cronologia, oră cu oră

• Marți, 29 iulie — apare anunțul pe site. Atașat: proiectul de hotărâre.
• Miercuri, 30 iulie, ora 16:00 — expiră termenul pentru propuneri.
• Joi, 31 iulie, ora 10:00 — consiliul adoptă regulamentul.

Hotărârea menționează, în preambul, că „nu au fost primite propuneri în termenul stabilit”. Nu am niciun motiv să mă îndoiesc. Ar fi fost surprinzător să fie primite.

[Documentul „anunt-regulament-terase” nu este disponibil.]

Ce spune regula

Legea transparenței decizionale nu cere ca autoritatea să fie de acord cu propunerile primite. Nu cere nici măcar să fie multe. Cere două lucruri simple: un termen minim în care oamenii să afle că se pregătește o regulă și un set minim de documente care să le permită să înțeleagă de ce.

Termenul și documentele nu sunt birocrație. Sunt diferența dintre o regulă adoptată pentru oameni și una adoptată în lipsa lor.

Urgența, argumentul serios

Autoritatea poate spune — și probabil va spune — că era urgent. Vara, trotuarele ocupate de terase împing pietonii pe carosabil. Plângerile erau reale. Operatorii fuseseră consultați informal.

Toate acestea pot fi adevărate. Legea prevede însă o procedură pentru situațiile urgente, cu motivarea urgenței. Iar discuțiile informale cu o parte dintre cei interesați nu înlocuiesc consultarea tuturor — mai ales a celor care nu sunt operatori: locuitori, angajați, pietoni.

Ce am făcut

Am depus plângerea prealabilă. Am deschis Dosarul 024. Și, pentru că întrebarea privește sute de oameni, nu doar un avocat enervat, am pornit o petiție în ISVORUL. Nu cere un anumit regulament. Cere doar ca regula să fie respectată.